Acum vreo trei ani, când a apărut prima dată acuzația că George Simion ar fi fost recrutat de serviciile secrete ruse, am râs. Să acuzi un unionist de prim rang de așa ceva este o glumă, chiar dacă una proastă.
Mi-am zis atunci că o asemenea bazaconie va fi respinsă ca atare de toată lumea, rapid.
Propaganda anti-româneacă însă e mult prea puternică. Așa se face că non-subiectul, reîncălzit periodic, a prins la cei mai slabi de minte.
Aseară, am asistat la un atac în haită asupra lui George Simion, sub același pretext, la o emisiune de televiziune care și-a făcut o marcă din ambuscadele de acest fel. De aceea, cred că trebuie puse lucrurile la punct.
Întâi, de ce este interzis George Simion în Ucraina și Republica Moldova? Simplu, pentru că, militând pentru reunificare, pune în defensivă regimurile de la Kiev și Chișinău. Nici unul, nici celălalt nu acceptă să se facă dreptate românilor, iar frații să revină acasă. Și își apără statele în fața unei asemenea eventualități.
Doi, dacă George Simion ar fi în legătură cu serviciile secrete ruse, SIE și SRI trebuie să fi documentat cazul și să fi informat factorii de decizie politică, iar mecanismele de apărare a statului român să fi intrat de mult în funcțiune.
Bref, imediat ce ar fi existat vreo dovadă, deputatul și liderul de partid ar fi fost dat pe mâna justiției, ca un trădător de țară.
Faptul că nu s-a întâmplat asta, în ciuda acuzațiilor publice vrechi de câțiva ani, arată că nu există nici o dovadă și că avem de-a face doar cu o operațiune de compromitere, desfășurată de adevărații trădători ai țării. Cei care subminează interesul național vor să elimine din viața publică un lider politic patriot.
Trei, încă o dovadă că atacul sub acest unghi asupra lui George Simion este lipsit de temei și orchestrat de dușmanii României.
Pe 6 aprilie 2019, ambasadorul Ucrainei la București, Oleksandr Bankov, declara public că președintele UDMR, Kelemen Hunor, are interdicție de intrare pe teritoriul Ucrainei încă din 2017 și că „de atunci, domnia sa a mai încercat să intre în Ucraina FOLOSIND PAȘAPORTUL UNGAR”, dar că a fost mereu refuzat.
De ce nu discută nimeni despre un candidat la Președinția României, fost viceprim-ministru, care a jurat credință altui stat și care ar putea fi, din punct de vedere legal, colaborator al serviciilor de infomații sau agent de influență ale unei puteri străine considerată capul de pod al Moscovei în UE la vârful structurii de putere din țara noastră?
Cum este posibil ca ˝presa liberă˝ și ˝jurnaliștii˝ care reîncălzesc non-subiectul Simion – GRU/ FSB să ignore un caz de o gravitate excepțională?
Nu denotă asta că nu de trădare se tem pretinșii ziariști și comanditarii lor, ci de patriotism?
CMF: 11240014
Facebook Comments